O bară. Rotundă, neagră, rece. Verticală. Încă una. Și încă una. Și tu ești înăuntru. Și tânjești, ooo cum tânjești. Ți-au luat libertatea, ți-au luat puterea, ți-au luat ce era al tău de drept - este deci nedrept.
Cât ai vrea să ieși. Să rupi! Să te întorci la ce făceai înainte! Inclusiv la ce te-a adus aici, nu-i așa? ...
Dar stai. Mai exista ceva. Inchide ochii si o să vezi. Exista un geam mat, ca cele de la bai, fix lipit de gratii. Si prin el vezi silueta ei, goală, jună. Se spală, se mangâie.
Și dacă ai intra peste ea doar ai speria-o. A ta nu va fi.
Cum ai fost față de ea înainte să ajungi aici? Cât de mult o iubești pe ea, libertatea ta? Și cum ai seduce-o? Cât de mult te inspiră? Cum ai aborda-o?
I-ai lua flori? I-ai spune cuvinte frumoase? Ai invața de la ea? Ai asculta ce are sa-ti șoptească si ți-ai schimba drumul în acord cu șoaptele ei?
Atunci ai ajuns.
Gratiile sunt în tine. Si de celalta parte a lor... ești tot tu. Unii numesc asta, probabil ai mai auzit-o, libertatea e in tine; si puterea!
Mă bucur pentru tine!
Buna Daniel,
ReplyDeletestand ieri seara de vorba cu tine si citind azi articolul tau am inteles altfel ceea ce era de la sine inteles: Libertatea e in mine si doar eu pot sa decid ce se intampla cu ,,ea'' :).
Multumesc Daniel!