Antichrist

Prima mea senzatie dupa Antichristul lui Lars von Trier. 

In primul rand filmul mi se pare un pumn, cel mai greu si dur pumn, dat evului mediu crestin. E ca si cum ar zice: cam asa aparea femeia in imaginatia voastra; cam asta ar fi trebuit sa faca ca s-o ardeti legitim pe rug; a facut ea asta?

Lasand la o parte interpretarea in cheia evului mediu crestin (care oricum ar fi nuanatata si oricum ar fi concluzionata, trebuie luata in considerare - referintele sunt mai mult decat evidente) filmul mie imi transmite o critica la abordarea masculina asupra feminitatii. Psihologia femeii este ceva neinteles (nimic nou aici) dar si nerespectat - ca si cum ar fi ceva ce trebuie deslusit... si rezolvat; ca si cum ar fi ceva defect.

Nu-mi iese din minte modul inconstient in care se hraneste Nick la sfarsit cu mure, cu roadele naturii, cu roadele ei... Daca feministele de orientare gender war descopera filmul asta, noi, barbatii, trebuie sa ne pitim pielea pe undeva :))

Sau poate renunta la razboi... Mie asta imi transmite filmul: Evul mediu crestin a construit antichristul; si demonizarea femeii, desi nu a fost el primul aici. Abordarea extrem rationala a construit profilul irational al femeii si irationalitatea in general; sau mai exact incarcatura emotionala negativa vizavi de acestea. E ca si cum privite prin astfel de lentile, cu o magnificare de rigoare, asa s-ar vedea faptele. Stop. Let it be...